Libertate incatusata

Sa spunem ca sunt democratic si ii spun copilului meu de numai 2 ani in felul urmator:
1. Daca vei pune mana pe soba te vei arde si vei avea buba.
2. Daca doar vei sta cuminte in camera si vei beneficia de caldura sobei, vei fi fericit.
Dupa mine vine vecinul pus pe farse si-i spune copilului ca daca pune mana pe soba va primi kinder.

Cam asa definim noi liberul arbitru. Pana la urma am ales vreodata cu adevarat in stare de libertate pura?
In urma experientei noastre pamantesti, vom putea spune ca in vesnicie vom beneficia de un arbitraj mai bun decat parintii nostri? Suntem intr-un proces de creatie a libertatii dobandite de experienta pacatului?

Daca exista doar bine si rau si nu poti fi decat intr-una din cele doua (chiar daca nu alegi direct una dintre aceste optiuni), cum poate exista atat de mult proclamatul arbitru democratic?
Mi se pune in fata binele (pe care nu-l pot face) si raul (pe care il fac natural). Spuneti-mi ce aleg si eu va voi spune ce arbitraj voi avea.